ISO 14064-1 - Cum se calculează corect amprenta de carbon a unei organizații

22.11.2025

Articol GCERTI ROMANIA, 2025

Interesul clienților pentru date clare privind emisiile de gaze cu efect de seră este în creștere, iar standardul ISO 14064-1:2018 a devenit cadrul de referință pentru companiile care doresc să își cuantifice amprenta de carbon în mod transparent și comparabil. Standardul nu definește doar modul de calcul, ci și structura unui inventar GES credibil, verificabil și util în luarea deciziilor.

Acest articol sintetizează elementele esențiale pe care o companie trebuie să le cunoască înainte de a începe un proiect GES.

1. Definirea limitelor organizaționale, fundația unui inventar corect

Primul pas în ISO 14064-1 este stabilirea limitelor organizaționale, ceea ce înseamnă:

  • ce entități, locații și activități fac parte din organizație;
  • cum sunt integrate filialele, punctele de lucru, sediile administrative;
  • ce metodologie se folosește: control operațional sau participație acționarială.

Un inventar GES corect începe cu o delimitare clară. Tot ceea ce este vag în această etapă devine eronat la final.

2. Delimitarea emisiilor pe Scope 1, 2 și 3

ISO 14064-1 impune o clasificare precisă:

Scope 1: emisii directe

Ex.: combustibili arși în centrale, motoare, generatoare, procese industriale, COV.

Scope 2: emisii indirecte din electricitate

Consum real de energie electrică × factor de emisii al mixului național.

Scope 3: alte emisii indirecte

Nu sunt obligatorii, dar devin cerute tot mai des de clienți.

Ex.: deșeuri, transport business, distribuție, apă, consumabile, chimicale, transport furnizori.

Companiile care raportează complet Scope 3 sunt percepute ca fiind transparente și mature.

3. Alegerea factorilor de emisii, cheia credibilității

Un inventar GES este valid doar dacă folosește factori de emisii recunoscuți:

  • IPCC
  • EEA / EMEP
  • DEFRA
  • IEA
  • Agenția Națională pentru Protecția Mediului (dacă oferă valori specifice)

Utilizarea surselor neoficiale duce la respingerea raportului în audit sau în lanțul de aprovizionare.

4. Trasabilitatea datelor și dovezile, diferența dintre un raport acceptat și unul respins

ISO 14064-1 cere dovezi pentru toate datele raportate:

  • facturi energie
  • foi de consum combustibil
  • registre interne
  • rapoarte din utilaje
  • situații contabile sau ERP

Orice calcul fără dovezi este considerat incertitudine ridicată și poate fi respins la verificare.

5. Raportarea și verificarea, finalizarea proiectului

Un raport GES complet trebuie să includă:

  • limite organizaționale și operaționale;
  • date de activitate + surse;
  • factorii de emisii și justificările lor;
  • analiza incertitudinilor;
  • totaluri pe Scope 1, 2 și 3;
  • interpretarea rezultatelor

Verificarea (third-party) întărește credibilitatea, mai ales în relațiile B2B și lanțurile de aprovizionare din industria auto, retail sau FMCG.

Concluzie

ISO 14064-1 nu este doar un exercițiu de contabilitate a carbonului, ci un instrument real de management. O companie care își înțelege emisiile poate reduce costuri, evita riscuri și răspunde cerințelor tot mai stricte ale pieței. Într-un context european în care raportările GHG devin obligatorii, organizațiile care încep astăzi sunt cele care vor avea avantajul mâine.

Share