ISO 14067 - Cum se calculează amprenta de carbon a unui produs?

Articol GCERTI ROMANIA, 2026

În contextul noilor cerințe privind sustenabilitatea, tot mai multe companii primesc solicitări pentru calculul amprentei de carbon a produselor pe care le fabrică sau le comercializează.

În multe cazuri, cerința este formulată simplu:

"Vă rugăm să transmiteți amprenta de carbon a produsului."

Dar ce înseamnă, de fapt, acest lucru? Cum se realizează calculul și ce rol are standardul ISO 14067?

Ce este ISO 14067?

ISO 14067 este standardul internațional care stabilește principiile și cerințele pentru cuantificarea și raportarea amprentei de carbon a unui produs (Product Carbon Footprint – CFP).
Scopul acestuia este de a determina cantitatea totală de emisii de gaze cu efect de seră generate pe parcursul ciclului de viață al unui produs.
Rezultatul este exprimat, de regulă, în: kg CO₂ echivalent (kg CO₂e) pentru o unitate funcțională definită.

Ce reprezintă amprenta de carbon a unui produs?

Amprenta de carbon reprezintă totalul emisiilor de gaze cu efect de seră asociate unui produs.

În funcție de obiectivul studiului, analiza poate include:

• extracția materiilor prime;
• transportul materiilor prime;
• procesele de fabricație;
• consumul de energie;
• ambalarea;
• distribuția;
• utilizarea produsului;
• reciclarea sau eliminarea la sfârșitul ciclului de viață.

Astfel, organizațiile pot identifica etapele care generează cele mai mari emisii și pot implementa măsuri de reducere.

Cum se calculează amprenta de carbon?

Calculul nu înseamnă doar înmulțirea unor consumuri cu factori de emisii.

Procesul presupune mai multe etape:

1. Definirea obiectivului studiului
Se stabilește produsul analizat, unitatea funcțională și limitele sistemului.

2. Colectarea datelor
Se colectează informații privind:

• materiile prime;
• energia electrică;
• combustibilii;
• transporturile;
• consumul de apă;
• deșeurile;
• procesele tehnologice.

Calitatea acestor date influențează direct precizia rezultatului final.

3. Modelarea ciclului de viață
Calculul amprentei de carbon utilizează principiile Evaluării Ciclului de Viață (Life Cycle Assessment – LCA) conform ISO 14040 și ISO 14044.

Practic, analiza LCA reprezintă baza metodologică utilizată pentru calculul amprentei de carbon.

4. Aplicarea factorilor de emisii
Pentru fiecare flux de materiale sau energie sunt utilizați factori de emisii proveniți din baze de date recunoscute internațional.

5. Calculul rezultatului final
Toate emisiile sunt transformate în echivalent CO₂ și însumate pentru obținerea amprentei de carbon a produsului.

ISO 14067 și LCA – care este legătura?

Aceasta este una dintre cele mai frecvente întrebări.
LCA (Life Cycle Assessment) analizează mai multe categorii de impact asupra mediului.
ISO 14067 utilizează aceeași abordare metodologică, însă se concentrează exclusiv asupra schimbărilor climatice, respectiv asupra emisiilor de gaze cu efect de seră.

Cu alte cuvinte:

• LCA analizează impactul asupra mediului în ansamblu;
• ISO 14067 analizează doar amprenta de carbon.

ISO 14067 sau EPD?

Un alt aspect care creează frecvent confuzii este diferența dintre ISO 14067 și EPD.
Un studiu realizat conform ISO 14067 prezintă exclusiv amprenta de carbon.
Un EPD (Environmental Product Declaration) include informații mult mai ample privind performanța de mediu a produsului și are la bază un studiu LCA complet.

Prin urmare:

• dacă un client solicită doar emisiile de gaze cu efect de seră, poate fi suficient un studiu ISO 14067;
• dacă solicită o declarație de mediu completă, este necesară elaborarea unui EPD.

Cine solicită astfel de studii?

Calculul amprentei de carbon este solicitat din ce în ce mai frecvent de:

• producători industriali;
• industria materialelor de construcții;
• producători de componente auto;
• industria electronică;
• producători de ambalaje;
• retaileri internaționali;
• lanțuri globale de aprovizionare.

În multe cazuri, calculul amprentei de carbon reprezintă primul pas înaintea realizării unui EPD.

Care sunt beneficiile?

Realizarea unui studiu ISO 14067 permite organizațiilor:

• identificarea surselor principale de emisii;
• reducerea consumurilor energetice;
• dezvoltarea produselor cu impact redus asupra mediului;
• răspunsul la solicitările clienților internaționali;
• susținerea strategiilor ESG și de decarbonizare;
• pregătirea pentru elaborarea unui EPD.

Concluzie

Pe măsură ce cerințele privind sustenabilitatea devin tot mai importante, calculul amprentei de carbon a produselor nu mai reprezintă doar un exercițiu tehnic, ci un instrument strategic pentru accesul pe piețele internaționale.

Standardul ISO 14067 oferă cadrul necesar pentru cuantificarea transparentă și comparabilă a emisiilor de gaze cu efect de seră, iar rezultatele pot constitui baza pentru proiecte de optimizare, declarații EPD și strategii de decarbonizare.